vineri, 22 aprilie 2011

cifru

       Ochii se inchid, intunericul se imprastie ca o mazga peste toata fiinta, un soi de racoare ma cuprinde de jos-pas cu pas, centimentru cu centimetru ca si cum mii de picioruse reptiliene m-ar fi escaladat. Nu ma misc, nu mai rasuflu incet si bataile inimii mi se raresc, desi ametesc ma cufund in starea asta incerta si - Ascult!...-Ascult! "sshhhh....Auzi?!","ce?!","pai asculta!"..."nu inteleg, ce sa ascult?! ce sa aud?"Asculta si nu te mai vaicari, simti?! te-a cuprins?mai simti degetele?","nu" zic eu nedumerita"dar..ce se petrece? tu cine esti?", "lasa intrebarile, tu fa numai ce-ti zic!","am de ales?"..."nu fireste, nu fi naiva! relaxeaza-ti muschii si lasa frigul sa treaca prin tine. Si acum asculta!" ..."asculta asculta asculta! ce sa ascult ca nu aud nimic! si cine esti? de ce trebuie sa fiu eu cea obedienta?! of, nu mai inteleg nimic!" si un ras metalic imi rasuna in minte "ha ha ha , deja te temi? stai ca e prea devreme, nu acum! Acum doar trebuie sa asculti!si sa simti! Te-am acaparat toata; vezi deja picioarele nu le mai poti misca ,nici mainile misca si ia incearca sa deschizi ochii!"  
      Asa este, disperarea ma cuprinde, doar inima imi mai bate, doar ea imi mai apartine, incerc sa strig dar strig in mine , gura imi este inclestata si se inversuneaza cu fiecare incercare a mea de a o deschide.Mi-e frica, pleoapele se lipesc si ele iar mainile si picioarele parc-ar fi de plumb , ba nu parca se contopesc alaturi de salteaua tare a patului. 
      Oare ce se intampla? Vocea nu mai rasuna.Unde sunt?De ce sunt?Oare-i aievea sau doar visez? Cum pot proba ce se intampla daca nu ma pot misca?Aaah trezeste-te!Trezeste-te!...nu se intampla ceva, nu ma misc, sunt in continuare inerta .AAA da stiu ... da da da stiu cum sa fac, sa vad daca visez sau nu, ha ha ha ,cum de nu m-am gandit mai devreme , pentru ca daca visez ma trezesc imediat; daca nu mai respir mor in  vis si ma trezesc; ce usurare.
      Mi-am oprit respiratia, inima imi zvâcnește disperata- ce tare se zbate, incatusata ca si mine, eu in corpul meu inert ea in vointa mea de fier, oxigenul din plamani se epuizeaza si incep,incet incet sa ametesc in marea de intuneric  asa culcata cum ma aflu, am senzatia ca muschii mi se relaxeaza si mai tare, doar biata mea inima mai bate rosie in intuneric. Ce vointa de fier am ,ma gandesc zambind amar.
      "Ce faci? trebuie sa respiri! Hei , nu-mi place jocul tau! Respira! Nu trebuia decat sa asculti, te sperii ca un copil.Tu ma auzi ? respira , gandeste-te la tot aerul ala care asteapta sa-ti intre in plamani, nu vezi ca inima ta vrea sa traiasca! Hei ma auzi? Respira!! Vrei sa ne omori?" Acum ti-e frica nu? ha ha ha, zic eu triumfatoare-desi mai aveam cateva secunde; acum vrei sa ma lamuresti? Stai ce vrei sa zici prin "vrei sa ne omori?" vlaga ma paraseste si ma doare corpul si intunericul ala greu de plumb... "opreste-te..ne omori!" si se scurge tot din mine..
     "respiraaa! si daca nu visezi?!!respiraaa!"
     ...oare cu cine vorbeam...
     Ochii se inchid, intunericul se imprastie ca o mazga peste toata fiinta, un soi de racoare ma cuprinde de jos-pas cu pas, centimentru cu centimetru ca si cum mii de picioruse reptiliene m-ar fi escaladat.

joi, 21 aprilie 2011

Astazi sa-l simtim simbolic pe Minulescu


Alea iacta est


Am plecat...
Necunoscutul mi-a zis: "Vino, te astept!".
Am plecat in explorarea unor semne de-ntrebare
Si am pasit cu majestatea ultimului intelept
Pragul vechilor legende
Mazgalite la-ntamplare
Pe un colt de pergament!...

Paznicii nemarginirii mi-au deschis negrele porti,
Si-astazi ratacesc in golul dintre soare si pamant...
Si ce-ncet ma duce vantul
Parca-ar duce la mormant
Cel din urma mort al lumii,
Cel mai singur dintre morti.

Ma-nfasor in atmosfera cimitirelor din haos...
Cate sunt?...
Nu le stiu decat noctambulii
Si poetii-
Cei ce n-au avut nici minte,
Nici credinta,
Nici repaos,
Nici rabdarea sa-si astepte termenul obstesc al vietii.

Ma-nfasor in rozul-verde,
In albastru-violet,
In aurul din soare,
Si-ntro clipa ma preschimb
Intr-un nimb enorm-
Un nimb
Preursit sa-mbrace fruntea primului Anahorit.
Ma topesc cu amintirea unei vieti traite-n somn,
Ma-ntregesc cu nostalgia primelor imbratisari,
Si din cele doua forme-
Cea de azi
Si cea de ieri-
Ma-ntrupez in al veciei si-al imensitatii Domn!...

Da...
Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit-
Celor ce plutesc pe mare,
Celor ce plutesc pe vant,
Celor ce plutesc in versuri,
In coloare 
Si in cant.
Celor ce plutesc de-a pururi dupa cum le-a fost ursit...

Da...
Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit.


Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881București - d. 11 aprilie 1944București

marți, 19 aprilie 2011

duminică, 19 septembrie 2010

Mici detalii naucitoare despre geniul unui popor candva bun si omenos, rupt parca din gradinile Raiului; astazi bantuit de negurile lugubre ale istoriei recente, gatuit de propriile frici si napaste

http://www.youtube.com/watch?v=fQyWdiKzgmQ

joi, 7 mai 2009

Robin Blood

maine ma duc sa donez sange pentru cei care nu au, evident. Stateam zilele astea si ma gandeam ..ce aiurea e viata asta , unii sunt banci de sange si nu-l dau decat in urma profitului ..iar altii sunt creditori de sange si ar da orice pt inca un credit. Ei bine eu nu sunt banca si m-am hotarat maine sa merg sa donez....ma fac un Robin Hood al sangelui...poate mai trag dupa mine si alte banci

L-am lasat...si a venit

Aruncasem mai demult o sticla in mare impreuna cu un mesaj, si ma bucur ca am lasat sa curga in deriva acest mesaj al meu, catre lumea mare. E o sticla mica, intr-o mare infinita, cu un mesaj banal...dar ce noroc- este al meu, este banalul meu- imi apartine; totusi dintr-o actiune de altruism l-am eliberat din mine si l-am lasat si altora. Ce bine ca nu-l vor citi multi, altfel ....
Dar ce bine ca l-am eliberat parca ma simt mai vie si in acelasi timp parca m-am eliberat si pe mine...
A venit primavara, ce frumos!

vineri, 3 aprilie 2009

           Marele Plan Universal a ocolit Romania, sau poate...da nu ,nu sigur nu ma insel.Romansoara noastra mandra cu cosite nucarii impletite si "flori de nu ma uita" a fost exclusa impreuna cu mandrul ei popor, de oameni harnici si destoinici..ca niste haiduci mioritici medievali....a fost indubital, nebagata in seama de Univers. Si acum asta cu "frate m-am saturat de tara asta de cacat in care tot smekeru face ce vrea" deja a devenit un stereotip nemai bagat in seama......trist..in fine